Everest 2003

Expediția Everest 2003 din vederea lui Teodor Tulpan „Fane”.

27.03.2003
Iată c-a-nceput şi expediţia pentru escaladarea Everestului – 8.848 m, pe partea tibetană. Acum am ocazia să-mplinesc încă unul din visele mele, de fapt cel mai tare ţel al meu, pe care nu credeam că voi avea şansa să-l realizez vreodată, având în vedere costurile unei asemenea expediţii.
Azi dimineaţă la 8.15 am plecat din Otopeni spre Viena şi apoi, acum adică, spre Kathmandu, cam 7ore şi 10 minute.
După întâlnirea cu Iliescu de la Cotroceni, conferinţa de presă şi show-ul cu Esca la PRO TV mi-am dat seama încă o dată de greul care de-abia acum începe. Nu vreau să-i uit pe toţi ce ne-au urat numai de bine sau mi-au trimis mesaje. Mă aşteptam de la mai mulţi, dar n-a fost să fie.
În Viena la aeroport frână de la poartă ne-a întors, c-aveam bagajele prea mari, chiar dacă pe lângă noi intrau alţii cu genţi mai mari. Ne-am certat cu el, normal, şi-a oprit 2 rucsaci pentru cală. Beliţi!
Foarte multă lume, trekkeri, alpinişti care merg în Himalaya. Cred că va fi un şoc când vom ajunge acolo şi vom vedea totalul echipelor.
Echipa are moralul bun, suntem în formă şi ne simţim bine.

29.03.2003
Suntem la Stupa Budha, un templu foarte renumit, cu foarte multă lume, mulţi budhişti în roşu.
Stăm în Kathmandu la hotel Gauri Shankar, câte 2 în cameră, stau cu Lucică. Oraşul are peste 1 milion de locuitori, este foarte scump, multe magazine mici, mizerie, se circulă pe stânga fără nici o problemă. Au internet peste tot ieftin, 20 RP/oră. Cursul este 1 USD=76 RP (rupii). Taxiul e ieftin, cu ricşa e scump. Am mers mult pe jos, de ne-au durut picioarele, am făcut şi ceva cumpărături, multe magazine sport, dar cam scumpe. Oricum se negociază tot.
Deocamdată suntem 13, azi îl aşteptăm pe Gică cu cele 2 gagici ale lui (nevasta şi cumnata).
Vremea face feste, ieri a fost cald, azi a plouat şi-a ieşit soarele din nou. Totuşi este cam rece, de fapt aici e primăvară – luna mai.
Aici suntem cu 4h15´ înaintea noastră, ne cam obosim la orele noastre de somn, dar ne obişnuim încet-încet.
Surpriză! Au apărut 2 din stewardesele din avion, foarte amabile cu noi.
Ieri seară am fost în oraş şi-am mâncat ceva valabil, destul de condimentat şi scump, plus că bagă şi taxă de turism şi TVA, dar mâncarea e foarte bună şi multă.
Ne-am plimbat în jurul templului, am atins rotiţele de rugăciune (chorten) de pe zid, iar înăuntru erau unele uriaşe. Peste tot miroase de la beţişoarele aromate foarte frumos. Mie mi se pare că în Argentina era mai frumos, mai curat, ieftin şi organizat.
David a pornit telefoanele pe satelit şi noi putem suna de la hotel, e cam scump, dar am sunat.

7.04.2003
Am ajuns în Tabăra de Bază, BC – 5.200 m, după un drum lung cu jeep-urile Toyota, la-nceput cu un microbuz. Acum sunt în cortul de masă şi aşteptăm masa de seară. Mai scriu mâine.
După 150 km am ajuns în Kodari, graniţa cu China. Stăm ceva timp până ne verifică actele, iar bagajele ni se duc cu spatele până la jeep-uri, apoi mai mergem pe jos cam 2 km, apoi cu jeep (ne-au preluat chinezii) până în Zang Mu, unde rămânem o noapte şi descoperim mâncatul cu beţele. Începe şi ploaia, ninge în final.
De aici plecăm spre Nyalam, un sătuc tibetan la 3.800 m, stăm la un hotel ca magazia de la Suru, dar e bine. După 2 zile plecăm spre Tingri – 4.200 m, în mijlocul pustiului -Tibet. Tot 2 zile rămânem, într-o zi mergem la o baie termală ce ne-a prins foarte bine. Aici bate vântul foarte tare, praf mult, sărăcie. Se vede Everestul, Cho Oyu, Makalu, uriaşi, impresionanţi.
Facem o tură uşoară, în jurul Tingri-ului, dar tot cu vânt puternic, chiar dacă e soare.
Plecăm spre BC cam 150 km prin pustiu, urcăm un pas la 5.200 m, vedem mai bine şi în toată măreţia Everestul.
Ne-am întâlnit şi cu alţi alpinişti, unii la trekking, alţii tot pentru Everest.
Acum suntem în BC, ne-am aranjat bagajele pentru yaki, avem 71, foarte mult bagaj şi se pare că plecăm doar sâmbătă, ca să nu supărăm un zeu tibetan. Am fost şi la mânăstirea Rongbuk, ne-au binecuvântat călugării, am făcut poze, era destul de rece, vântul răceşte foarte mult aerul, viscoleşte sus tare de tot zăpada.

10.04.2003
Ieri am fost la o tură uşoară în sus, 2.30 ore şi mi-am dat seama că e foarte mult de mers, dar a fost bine că n-a fost soare, ba chiar a nins uşor. Azi vremea e frumoasă, dar ca de obicei bate vântul spurcat şi face mult praf.
Cu moralul stăm bine, doar colonelul nu se simte prea bine, dar îşi va reveni.
În China am schimbat 1USD=8 YUANI, toate sunt scumpe pentru că localităţile sunt la mari depărtări şi nu circulă multe maşini din cauza drumurilor la înălţime şi rele.

15.04.2003
Sem! Sem! Sunt în BC, am coborât ieri din ABC, după 2 nopţi petrecute la 6.400 m. Nu a fost o şedere prea plăcută, am dormit o noapte în Tabăra Intermediară – 5.800 m.
Un drum lung de 23 km, extenuant, plin de yaki, praf şi vânt.
S-au înmulţit corturile şi trupele sosesc continuu. Ieri a născut nevasta lui Coco un băieţel de 2,8 kg şi ne-am bucurat cu toţii la o bere.
Azi au gătit băieţii o mâncare românească foarte bună; aşa de bine ne-a căzut la toţi.
Acum aşteptăm şi pe ceilalţi de sus să vină şi să mănânce bine.
O să ne duşuim puţin că merităm şi noi după atâtea zile de jeg.
Parcă m-am cam săturat de aşteptare şi departe de cei dragi, dar ştiu că e ceva trecător şi că toţi trec prin aşa ceva mai devreme sau mai târziu. Asta e cheia, răbdarea!

26.05.2003
Am ajuns sus! 8.848 m deasupra lumii. Pe 22.05, ora 8.10, pe o vreme nasoală, cu 4 coreeni şi un francez am stat pe vârf, cam ˝ oră. Mi s-a terminat butelia înainte cu 2 ore de vârf, trebuia să urc cu 4 butelii, dar şerpaşii n-au venit, aşa că am rămas fără, noroc c-am găsit una pe vârf cu vreo 40 atm. A fost foarte greu, frig extraordinar -40°C pe uşor şi vânt cam 100 km/h.
Lume foarte multă, am plecat din T 3 – 8.300 m pe la 23.30 pe ceaţă, vânt şi ninsoare. Am dormit în cort: eu, Lucică, Marius şi doctorul. Culmea e că doctorul a ajuns la Second Step – 8.600 m, fiind prima dată pe munte, dar a mers foarte bine.
Lucică şi Marius au ajuns pe vârf la 11.30, binenţeles tot pe vreme nasoală.
Mersul cu oxigen n-a fost pentru mine o problemă, chiar am mers foarte bine. Masca era cam mare, deranjează pe faţă, mi-a degerat oleacă faţa pe urma măştii, dar de mirare cum m-am acomodat. Plus c-am dormit în cort cu oxigen. E o senzaţie foarte plăcută, te linişteşte şi adormi bine.
Lakpa şi Doni au ajuns şi ele sus, Lakpa foarte obosită, Doni foarte bine.

Pe 9.05.2003, am urcat în North Col – 7.066 m, de unde am zburat cu parapanta pe un vânt destul de tare. M-au ajutat în final şerpaşii Nima şi Gelu la a 2 decolare şi-am plecat. Au filmat Gică, Marius şi Coco, iar Sorin, Lucică şi Mihai au făcut poze, plus alţi zeci de spectatori din toată lumea.
Problema e că nenorociţii de chinezi ne-au luat cele 3 casete cu zborul să le verifice şi cred că nu le mai vedem, dar am poze.
Ar mai fi multe de spus, dar nu-mi pot aduna gândurile acum.
Aseară am ajuns în BC pe la ora 16.30, unde ne-am pupat, îmbrăţişat, filmat, pozat.
Amedeo şi bucătarii ne-au făcut o tocăniţă de porc, apoi un tort foarte bun. După aia am mers la barul nostru unde am povestit şi am dormit peste noapte. Partea proastă e că n-am dormit deloc, beliţii de tibetani au povestit toată noaptea, iar dimineaţa au fumat de la ora 5.
Acum reglăm cu şerpaşii conturile, care nu ne-au mulţumit aşa cum ne-am înţeles la-nceput.
Sper că ne-nţelegem până la urmă şi o să rămânem prieteni la final. Oricum şerpaşii nu sunt prea de cuvânt, umblă după tipsuri, ciubucuri, tot felul de figuri din care să scoată bani, dar fac o treabă extraordinar de dificilă şi grea, fără ei clar că nu s-ar face nimic pe aici.
Azi la ora 20 ar trebui să plecăm în Kathmandu.

7.06.2003
Am ajuns în Viena, dar prin New Delhi. Stăm 7 ore, din cauza SARS (pneumonia atipică) mortală, apoi alt avion la Bucureşti unde am înţeles că ne aşteaptă multă lume.
În 31.05 a ajuns şi Gică pe vârf aşa cum speram şi a prins o vreme mortală, senin şi fără vânt.
Am fost la premierea de la Everest Aniversary, ni s-au dat medalii, am mâncat, băut bine, distracţie mare, a fost regele, regina şi prinţul cu prinţesa, foarte drăguţă. Am luat autografe.
Lakpa a primit de la rege 2 medalii ca lumea, e eroină naţională.
Am făcut o grămadă de cumpărături, sper să mulţumesc pe toţi.
Ieri am ajuns şi la Maila (bucătarul) acasă, unde am mâncat, băut pe săturate.
Ar mai fi multe de făcut, dar mai întâi vreau să dau mâna cu ai mei.
Oricum Nepalu-i meseriaş, oamenii, munţii, totul; cred că voi mai veni, că merită. Acum aştept să văd ce-i la conferinţa de presă şi ce surpriză ne-au pregătit.

NAMASTE!